Frunzuliță, rug de mure,
Așa-mi vin doruri nebune
Să-mi iau cai și hamuri bune
Și-o căruță să nu sune.
Să fug cu puiuțu-n lume
Sub o geană de pădure,
Peste munți și peste dealuri
Pân-or plesni caii-n hamuri.
Pân’ s-o sparge căruța
Și-oi rămâne cu badea,
Cu codrii și cu frunza,
Pădurea cu ramura.
Cucule, puiuț de leu,
Du-te la mândruțul meu
Spune-i că te-am trimis eu
Vin cu căruța să-l iau,
Cu cai suri și hamuri bune
Plecăm amândoi în lume.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul puternic de a evada cu persoana iubită în mijlocul naturii. Călătoria devine o metaforă pentru libertate și dragoste, dorința de a lăsa totul în urmă și a trăi simplu, în armonie cu natura.