Colo jos lângă brăduț
Badea-al meu merge desculț
Prin ierbuță până-n brâu
Ținând murguțul de frâu.
Murg voinic și pintenog
Priponit în busuioc,
Dar mândruța cum privirea
Din grai dulce-așa zicea.
– Busuiocul l-aș plivi
Mă tem că m-o zăbovi,
Dar l-aș smulge și m-aș duce
Până dincolo de cruce.
Cine-o veni să mi-l ieie,
Meargă tatii să mă ceie,
Că părinții-mi poruncesc
Cu urât să nu trăiesc.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un peisaj idilic și o dragoste tânără, dar și constrângerile sociale care o amenință. Fata își exprimă dorința de a depăși obstacolele pentru a fi cu cel pe care îl iubește, dar recunoaște și presiunea familiei de a nu trăi cu urât.