Și umblu pas cu pas, și nu vreau să te las
În gânduri aprige s-apui
O țară așa frumoasă, de Dumnezeu aleasă
Și de strămoși purtată greu.
Arată că îți pasă, că este țara noastră
Și toți vom fi uniți la fel
Neîngenuncheată și neînfricată
Mereu cu steagul sus pe cer.
România, România, România, te iubesc!
România, România, România, te iubesc!.
Au fost mai multe vremuri ce te-au făcut să tremuri
Mereu te-ai ridicat luptând
Ca bradul în picioare cu muntele-n spinare
Și toate apele curgând.
Nu știu cum de mai poți rele să mai suporți
Ce se arată rând pe rând
Neîngenuncheată și neînfricată
Mereu cu steagul sus pe cer.
România, România, România, te iubesc!
România, România, România, te iubesc!.
România, România, România, te iubesc!
România, România, România, te iubesc!.
Fraților, mă ascultați, dușmanilor nu vă dați!
Cât o fi român, român, pe pământul lui stăpân,
Să-și cânte cântările, să-și lumine zările,
Din Vârful Pietrosului, în Valea Someșului!
România, te iubesc!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus României, exprimând dragostea și devotamentul față de țară. Versurile subliniază frumusețea naturală, istoria zbuciumată și spiritul neînfricat al poporului român, îndemnând la unitate și patriotism.