Între două lumi.
Eu între două lumi mă-mpart
Și pe-amândouă le iubesc la fel;
Cu mine duc tot ce am luat
Și-n urmă las câte ceva mereu.
Eu între două lumi trăiesc
Câte un timp în fiecare,
Mă doare când le părăsesc
Și duc cu mine un dor mare.
Eu două lumi în mine port
Și nu îmi e ușor deloc
Când despărțindu-mă de una
Plâng, când pe cealaltă o revăd.
Eu amintiri din două lumi culeg
În fiecare sunt tot eu,
Străină de niciuna nu mă simt
În ele regăsindu-mă mereu.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de a fi împărțit între două lumi, iubindu-le pe amândouă în egală măsură. Vorbește despre dificultatea de a le părăsi și despre dorul resimțit, dar și despre regăsirea de sine în ambele.