Un om văzu în cer un glob de aur
Și, cățărându-se spre el,
Până la urmă îl atinse.
Era tocmai din lut.
Ciudat însă e altceva:
Ajunse omul pe pământ
Și se uită din nou
Și iar văzu cel glob de aur.
Aceasta e ciudat peste măsură:
Văzu un glob de aur.
Era un glob de aur, nu vă mint.
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea descoperirii că un ideal mult râvnit (globul de aur) este, în realitate, ceva banal și lipsit de valoare (lut). Ironia constă în faptul că, chiar și după această descoperire, omul continuă să vadă globul de aur, sugerând o persistență a iluziei.