Ia spune mama, ți-aduc un pahar de apă
C-a trecut timpul repede cât ai închide o pleoapă
Aveai grijă de mine atunci când cădeam la joacă
Acum tu cazi la pat și zici „Las’ că o să treacă”
E de ajuns o secerare să cazi din picioare
Așa cade fiecare, mă rog seară de seară,
Când mă duc la culcare, multe rugi printre care
Vreau să zâmbești și să primești vindecare
Nu mi-a lipsit niciodată, pâinea de la masă
Când tu munceai ziua și noaptea stăteai trează
Încă din fașă, ai avut grijă de mine
Apoi, să am caiete, stilou, uniformă și cămașă
Te întreb cu ce te ajut și îmi vine să mor
Că spui că dacă sunt cuminte e cel mai mare ajutor
Nu pot mai mult, oare?
Sunt mare acum și viața m-a învățat cum să fiu un fiu tare.
Ma lupt în fiecare zi, deja sunt obișnuit tata
Cad la podea, dar mă ridic de fiecare dată
Am arcada spartă și-s plin de sânge și vânătăi
Dar încă mai rezist, pot să stau în gardă
N-ai fost lângă mine să mă vezi cum cresc
Cum învăț să pun pe foaie tot ce gândesc
Nu știi cum citesc, ai ales o viață înecată în alcool
Eu, am ales de asta să mă feresc
Știu că și ție ți-e frică înapoi să privești
Da’ și dacă vrei să te întorci, n-ai ce să găsești
N-ai vreo familie acum poate îți dorești
Dacă n-ai ce să iubești, degeaba trăiești
Nici nu te-ntreb de ajutor, deși știu că doare
Dar sunt cum tu n-ai fost, și-mi pun o întrebare
Nu pot mai mult oare!?
Sunt mare acum și viața m-a învățat cum să fiu un fiu tare!
Sensul versurilor
Piesa descrie sacrificiile unei mame pentru fiul ei și lupta fiului de a deveni un om puternic, în ciuda absenței tatălui și a greutăților vieții. Este un omagiu adus mamei și o reflecție asupra maturizării și a responsabilităților familiale.