Stress feat Raku – Credința

Raku:
Istorii vin ca norii negri cu greutatea ploii,
Din lacrimi și sângele ce l-au vărsat eroii,
Cu fulgere să-ți spulbere frica și botezele,
N-avem unde fugi, umbre umplu meterezele.
Imperiul Roman și-apoi popoarele migratoare,
Turcii, leșii, grecii și fiare austro-ungare
-s toți răpuși în luptă de-un popor hărăzit să reziste,
Ca-n triunghiu’ morții contra Germaniei pornite.
N-am avut timp de Capela Sixtină,
Păzind mănăstiri și coborând în mină,
Pe câmp cu Mircea, în zbor ca Vuia,
Către Putna cântând „Aleluia!”
Comuniști omorând n-au ucis credința,
Aducându-ne tranziția, criza,
Capitalismul otrăvind revista, divinitatea lui Iisus Hristos fiind miza.
Soli ai vechilor armate valahe pășind pe sol,
Și-apărători căzuți pe front, rănile lor tot dor
Simțim inima minimal ca un lapon la poli
Ieșind în fața lupilor și știind că iese nasoool!!!.

Stress:
Noi toți urmăm o cale, crescuți la poale de-animale,
Avem pace-n sufletul moale, când răul dă târcoale,
Au rămas pergamente, nu pistoale, un lanț istoric ca din zale,
Ca catedralele tale goale, totul se duce grăbit la vale.
Cinste lor, că-n zilele de Rusalii, păstrăm originea-n detalii,
Mereu văzută printre vitralii.
Daci, romani cu scuturi învinse, alte represalii-s inutile,
Căci credința o aveam și cu fețe palii.
Plutim cu aripi de Vlaicu, voința de căpitan de plai cu
Oastea doborâtă, ruptă în luptă, vrei să câștigi, deși n-ai cum.
Am fost Ștefan ca un taifun și Carol ca un crai bun,
Dar au păstrat esența prin care găsim către Rai drum.
Prin fața ochilor goi, izvoare istorice curg șuvoi,
Dar le văd parte din noi, ca diamantele-n noroi,
Privind înapoi, observ că toți avem sufletele moi,
Eu rămân ca Brâncoveanu – creștin și-n viața de apoi!.

Raku:
Soli ai vechilor armate valahe pășind pe sol,
Și-apărători căzuți pe front, rănile lor tot dor
Simțim inima minimal ca un lapon la poli
Ieșind în fața lupilor și știind că iese nasoool!!!.
Soli ai vechilor armate valahe pășind pe sol,
Și-apărători căzuți pe front, rănile lor tot dor
Simțim inima minimal ca un lapon la poli
Ieșind în fața lupilor și știind că iese nasoool!!!

Sensul versurilor

Piesa este un omagiu adus istoriei și credinței poporului român, evidențiind luptele și sacrificiile făcute de-a lungul timpului pentru a-și păstra identitatea. Versurile subliniază importanța credinței în fața adversităților și continuitatea valorilor spirituale.

Lasă un comentariu