Strofa I:
Am pierdut destul timp printre bufoni
Eu fiind un scriitor, ei doar simpli pietoni
Din cei ce-ascultă, majoritatea sunt afoni
Care nu-s atenți, ori duc lipsă de neuroni
Eu pun preț pe ce fac ca un negustor
Iar alții mă calcă-n picioare, la fel ca pe-un covor
După ce-nțeleg ce zic ei, ca un înălbitor
Îi lovesc grav, de văd alb în fața ochilor!
Scuip sfaturi în substraturi, dar pe față, ca un rid
Imaginează-ți tot ce spun, cum scuip acid
Gândește lucid
Și-atunci când recit
Poți să-nchizi ochii, că de fapt eu ți-i deschid!
Ascultă de multe ori până-nțelegi ce bag
Pe mine-ascultă-mă mai mult decât îi asculți pe cei dragi
Raspund „Schimb lumea” când mă întrebi „Stres, ce faci?”
Dacă tu nu te-ai schimbat, (?), doar te prefaci!.
Refren (X2) :
Nu suport să fiu criticat de surdo-muți
Nu sunt un oarecare, deci vezi cu cin’ te f**i!
Cei cărora vreau să le deschid ochii sunt mulți
Dar încerc în zadar, că ei au ochii cusuți!.
Strofa II:
Arunc bombe-n Pentagon
Deturnez un avion
Apoi bag un off-the-dome
În direct din metronom
Molotov avem milion
Puse-n foi de-un creion
Scuip acid ca un scorpion
Pe-un întreg batalion
Ești din cer des picat
Capu’ ți-e despicat
Când nu-nțelegi legătura-ntre vers și ficat
Îți spun răspicat
Că scuip alcool versificat
Asta-n prima audiție, dar n-am precizat
Că dând play în mod repetat de zece ori
Nu mori, în schimb o să-ți ai organismul tonificat
Marea majoritate-afirmă că mănânc c***t
Dar faza tare-i c-atunci când dau eu scuip pe ei tot ce-am mâncat
Și eu mănânc bari de metal să-mi eliberez mintea
Și-mi aștern arta-naintea ta viteaz ca Pintea
Stai cu urechile ciulite și fii receptiv
Scriu cărți de bucate și-asta-i capitol aperitiv!.
Refren (X4)
Sensul versurilor
Piesa este un atac la adresa celor considerați inferiori intelectual sau artistic. Artistul își afirmă superioritatea și critică lipsa de înțelegere a celorlalți, folosind un limbaj agresiv și metafore puternice pentru a-și exprima disprețul.