Strofa I:
Sunt grade -10 în aer, fum înecăcios
E vânt năprasnic, rezistă doar cel credincios
Cel ce nu crede sufer-acum neputincios
Având scăpare-n vârful unui munte alunecos
Abrupt ca un unghi drept
Cum e calea pe care merg
Orice urmă de-ntuneric din suflet mi-o șterg
Neînfricat alerg,
Cu voință de fier
Gata să mor în luptă pentru bine ca un templier!
Trec pe lângă (?) geamul fumuriu
Pun mâna pe șnur eu, omu’ meu mâna pe bisturiu
Totul se-ntâmplă tocmai cum scriu
Deja știu
Ce urmează, cobor din mașină fără pardesiu
E diferența între realitate și ce știi
Demonii provoacă panică printre cei vii!
Umbrele-ard în iad, și sar din iad gata s-atace
Cu toate că știu foarte clar că n-au ce-mi facă!
Cerbu’ îmi păzește spatula, lovind ca din voleu
În timp ce eu
Îmi fac cale cu-arma către trofeu
Dau upercut, croșeu
În figură și la pateu
Aștept de prep mult timp lupta asta, n-am cum să dau rateu!.
Refren (X2) :
În fiecare clipă mă simt atacat
Când merg spre bine, când merg înspre păcat
Pășesc când în Rai, pășesc când în Iad
Sunt în cădere liberă, deci continui să cad!.
Strofa II:
Sunt în cădere liberă, planez pe timp de noapte
Ca un Kalinin K-7
Plin cu ruși puși pe fapte
Lăsând la o parte vocile, nu știu ce-mi cer
Și sper
Să cad din cer
Spulberându-l pe Cerber
Soldat
Înarmat
Cu credință dintr-un ger
Sever
Sparg porțile iadului să-l mierlesc pe boier
Strig cât mă țin plămânii după Lucifer
Împărțind pumni de lumină chiar la el în cartier
Sting focul negru și calc prin pucioasă
Începe să miroasă
A păcat, nu fac cale întoarsă
Am venit să rad orice urmă de răutate
Lumina îmi arată drumul și am tălpile purtate
Mâna îmi flutură sabia cu precizie
Lăsând la fiecare pas pe diavoli câte o incizie
Acum suntem față-n față și-mi zâmbește
Clar nu știe ce pățește.
Doamne ferește!
Am scut ignifug, îi resping primul atac
Nu știu cum fac
Și îl prind deschis pe drac!
Îl pun la pământ cu arma ce i-a distrus ceata
Îl calc pe piept și gata.
Îi tai beregata!.
Refren (X2)
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă intensă între bine și rău, în care protagonistul se confruntă cu demoni și obstacole, dar perseverează cu credință și determinare. El cade și se ridică, navigând între Rai și Iad, hotărât să învingă forțele întunericului.