Cafea Palheta.
Foștilor mei vecini
Titi și Alexandru Bilciurescu.
Cești de cafea întoarse și uscate
atât din ieri ne-a mai rămas.
Cuvintele se întâlnesc pe-mperecheate
când din tăceri se-aude stins un glas.
Noi suntem propria-ne stafie
ieșim din ieri și nu intrăm în azi
Amara-i dulcea gingârlie
când norii-și rup dantelele în brazi.
Din Honolulu-n piața Lahovary
e-un drum ascuns în alte cești.
Zadarnic ne mai punem ochelarii
când tac profund cafelele turcești.
*Marca de cafea din Brazilia. Capitanul Palheta
a adus, cel dintai, în Brazilia, clandestin,
primele boabe de cafea.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri și nostalgie prin intermediul imaginii cafelei. Cafeaua devine un simbol al trecutului și al legăturilor pierdute, sugerând o melancolie profundă față de vremurile apuse.