Păzește-mă, Dumnezeule,
Căci în Tine mă încred;
Doar Tu îmi ești scăparea mea
În toată vremea.
Doar Tu ești Domnul meu,
Îmi conduci destinul meu,
De aceea, eu mereu alerg la Tine.
Bunătatea și-ndurarea mă vor însoți
Și pe veci în casa Ta voi locui.
Domnul este Păstorul meu,
Nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paște în pășuni verzi
Și mă duce la ape de odihnă.
Îmi înviorează sufletul
Și mă povățuiește pe cărări drepte,
Din pricina Numelui Său!
Chiar de-ar fi să umblu
Prin Valea Umbrei Morții,
Nu mă tem de nici un rău,
Căci Tu ești cu mine!
Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie,
Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei,
Îmi ungi capul cu untdelemn,
Și paharul meu este plin de dă peste el!
Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți
În toate zilele vieții mele
Și voi locui în Casa Domnului
Până la sfârșitul zilelor mele!
Sensul versurilor
Piesa exprimă încrederea totală în Dumnezeu și credința că El protejează și călăuzește. Vorbitorul se simte în siguranță și binecuvântat sub ocrotirea divină, având certitudinea că va locui veșnic în prezența lui Dumnezeu.