Strofa 1.
Dragoste și armonie
Mi-am scos inima din piept și ți-am pus-o în palme ție
Toți mi-au zis că sunt nebun și asta-i o prostie
C-o s-o împăturești și o arunci ca pe-o hârtie.
Da’ io n-aș fi vrut să cred, am zis că tu ești diferită
Și pentru tine fac orice ca să te simți iubită
Pentru tine sunt dispus să merg până la capăt
N-am crezut că sunt atâtea lucruri care-mi scapă.
Și e ok chiar dacă am pe cap atâtea
Uită-te la mine cum țin ridicată fruntea
Uită-te la mine cum eu renasc din cenușă
lăsată de tine atunci când ai închis ușa.
Eu îți doresc tot binele din lume
Chiar dacă ai lăsat atât de multe urme când.
Refren.
Te-ai dus, te-ai dus, te-ai dus
Tu spre răsărit, eu spre apus
Ai luat și fericirea mea cu tine
Ți-o las cu drag iubita mea să-ți fie ție bine.
Strofa 2.
Sunt prins într-o situație parcă fără scăpare
În timp ce inima îmi bate tare în piept de dor
Și simt că îmi vine să mor
Fiindcă zi de zi îți simt lipsa tot mai tare din decor.
Acolo unde eram odată doi acum e unu
Tu spui, curând nu va mai fi nici unu
Dar vezi eu strâng pumnul și continui să sper
Că am o ambiție de fier de la pământ până la cer.
Și știu că am fost cel ce ți-a oferit de toate
Conștient că dragostea constă în libertate
Liniște și armonie toate aranjate
Într-un sentiment frumos de pură simplitate.
Dar nu e suficient, când tu vezi tot ce nu-ți place
Dragostea-i o floare care nu se mai desface
Știu când am greșit, poți să dai vina pe mine
Ai crezut că nu-nțeleg da’ înțeleg totul prea bine.
Eu îți doresc tot binele din lume
Chiar dacă ai lăsat atât de multe urme când
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri, unde unul dintre parteneri merge spre un nou început (răsărit), iar celălalt rămâne în trecut (apus). Vorbitorul își exprimă dorul și speranța, chiar și în fața pierderii.