Strofa 1.
Ce nu știu ei, e că băiatu’ face artă
Și că asta nu moare oricâte mă încearcă
Eu sunt ca un filtru, prin care trec emoții
De bagabonți pe care le-am simțit cu toții.
Multe nopți albe, și zile negre
Care aveau ca scop să mă învețe scheme
Că dacă n-ai țigări și nici măcar brichetă
Prietene, lumea o să-ți pună etichetă.
Sute de nopți umblate bătute cu nike-urile pe drumuri
Toate combinate printre vrăjeală și fumuri
Nu-s mare șmecher io, da-l bag pe altu’
În adidași mei și e vai de p*la lui săracu’.
Smardoieli prin cartier, la vreunu nu îi place
Fata ta te bate doar pentru c-o poate face
Dacă vreunu îndrăznește și-mi atinge fața
În 2 timpi și 3 mișcări i-am spart la fraier fața.
Refren.
Eram un pustan pus pe fapte și vise
Cu planuri și ambiții da’ visele-s prinse de bani
Și dacă asta e aspectu’
Eu trebuie să fac banii și să-mi câștig respectu’.
Strofa 2.
Că am spectru deschis și arma îmi e mintea
Eu când vin pe teren nu dau gol, io-ți sparg mingea
Actor ca Pintea, rapid ca Shaquille
Sunt golan pe străzi de când eram copil.
Port bascheți și șapcă, contracte și japcă
Fac artă de marcă, malaiu’ demarca-l
Conștient că rapu’ are o mână de fani
Știu cum să mă vând, da’ nu mă vând pentru bani.
Fac piese cu substraturi, și nu vorbesc c*caturi
Dacă ești băiat isteț le bagi la cap ca sfaturi
Io nu caut să îi intru nimănui în grații
Că mie nu îmi pasă c*aie ce cred toți ratații
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a vieții de stradă, ambiția de a reuși și dorința de a câștiga respect prin muncă și perseverență. Artistul își exprimă determinarea de a depăși obstacolele și de a-și atinge visele, chiar și într-un mediu dificil.