În orașul acesta nu se-ntâmplă nimic
Stau toți cu mâinile-n sân și cu inima beată.
Moartea îți vine închisă-ntr-un plic
Iar ghitarile-au corzi de sârmă ghimpată.
Au vocile-nchise-n cutii de conserve
Și tac blestemând cu migală de sclav
Când frigul le umple pustiul cu verbe
În acest oraș a cânta e un jaf!
Într-o noapte ciudată un om a visat
Că-i ascunsă în râu o comoară;
O viață întreagă de-atunci a-ncercat
Să sugrume râul c-o sfoară.
Străzi bântuite de noapte
Zile cu fața murdară de praf
Cântăreți răstigniți cu ghitarile-n spate
În acest oraș a cânta e un jaf!
Dar vin contrabandistii de oglinzi
Cu chipurile sparte în cioburi amare;
Pe câinii ăștia negri nu-i mai prinzi-
Și-au vândut colții pe-aripi de ghitare.
Și-au fugit în cele patru zări de-odată
Cei patru pelerini ai rockurilor sfinte
Cărându-și după ei averea toată
Închisă-n priviri ca noaptea-n morminte.
În orașul acesta cu flori de pomană
Idioții zâmbesc și au fața umană
În orașul acesta orice poți să vinzi
Chiar și palide umbre din umbre de-oglinzi.
Sensul versurilor
Piesa descrie un oraș sufocant unde creativitatea și arta sunt reprimate. Artiștii sunt sacrificați, iar speranța pare pierdută, dar există o rezistență subtilă și o dorință de evadare.