Spune-mi, viață,
Ce-am făcut?
De te porți așa cu mine
Fericire n-am avut
Cerul îmi este fără stele
Poate-i rău că m-am născut?
Spune-mi, viață, prin tăcere..
Suferind între pereți
De dureri și gânduri rele
Spune-mi, viață,
Ce-am făcut?
Oare ție nu-ți e jele?
Oare ție nu-ți e milă
Să mă vezi mereu plângând?
Să mă vezi cum lupt cu mine
În război fără de câștig
Spune-mi, viață, prin tăcere
Că îți plac eu tremurând..
Tu mă pui la încercare
Oare ce-o să dovedești?
Crezi că sunt așa de tare
Și n-o să cedez nici când..
Crezi că inima nu doare?
Când mă dai tu drept nătâng
Crezi că sufletul-mi e mare
Când te râzi în colț râzând
Înecându-mi în durere
Trandafirul ofilit
Spune-mi, viață, prin tăcere
Nu mai eu nu-s fericit?
Viață? Lumea mă urăște
Fără ca să fac nimic
Nimeni nu mă prețuiește
Și-ncet, încet mă sting
Mi se stinge inimioara
Suferind în taină ea
Ești tu dulce ca amarul
Ce se scaldă-n viața mea
Dă-mi tu, viață, a doua șansă
Și-ți promit să mă-ndrăgești
Ura ta ce mă doboară
Sper cu timpul s-o iubești…
Tu nu vrei să fii cu mine
Ia-mă, du-mă în pământ
Fericit voi fi atuncea
Între scânduri, în mormânt..
„Adam Smith”
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și suferința profundă a unui individ care se simte nedreptățit de viață și respins de lume. El imploră viața să-i ofere o șansă, dar în același timp își dorește moartea ca eliberare din durere.