Spune-mi ce s-a întâmplat cu noi
Deodată m-ai privit ca pe un străin
Pentru că nu mă mai simt bine
Când sunt în brațele tale
Nu-ți mai pasă de noi?
Unde vrei să pleci? Aproape că te văd
Mândria e ca o barieră între noi
Nu am vrut noi să încercăm tot? Poate ne-am trădat?
Am crezut că putem învinge tot.
Simfonie
Și acum tăcerea e în jurul nostru
Pentru că stăm în ploaie, nu mai avem ce să ne oferim
Și e mai bine să pleci.
Deoarece e timpul
Să admitem că așa ceva nu se mai poate
Nu mai e nimic de spus deoarece ploaia-i așa
E mai bine să te dai bătut.
Și tăcerea se interpune între noi
Nu-ți mai înțeleg vorbele
Am încercat prea multe lucruri? De ce nu o putem vedea venind?
Nu va fi ușor să recunoaștem toate acestea
Undeva am greșit
Și în acest fel, nu poate exista
Sfârșitul a fost scris cu mult timp în urmă
Și acesta a fost al nostru..
Simfonie
Și acum tăcerea e în jurul nostru
Pentru că stăm în ploaie, nu mai avem ce să ne oferim
Și e mai bine să pleci.
Deoarece e timpul
Să admitem că așa ceva nu se mai poate
Nu mai e nimic de spus deoarece ploaia-i așa
E mai bine să te dai bătut
Sensul versurilor
Piesa descrie sfârșitul unei relații, marcat de tăcere și regret. Ambii parteneri realizează că nu mai au nimic de oferit și că despărțirea este inevitabilă, lăsând în urmă un sentiment de pierdere și acceptare a eșecului.