Cândva sus pe Tabor
A strălucit un nor,
Și chipul Domnului s-a preschimbat
În alb strălucitor
Ce nici un albitor
Nu l-ar putea avea, așa curat.
/:”Acesta-i fiul meu!”,
Din cer un glas s-a auzit,
„Acesta-i fiul meu,
E fiul meu cel preaiubit”:/.
O, frate, nu-ți e dor
De-acel sublim fior,
Ce-a fost odată-acolo pe Tabor?
Ca cei trei ucenici
N-ai vrea și tu să zici:
„Ce bine-i Doamne cu Tine aici!”.
/:Altar lângă altar
Și-n duhul sfânt un liber zbor,
Cât încă mai e har
Vrem Doamne-aici un sfânt Tabor!:/.
Noi nu vrem trei colibi,
Nici fața să-ți mai schimbi,
Căci dintre oameni ești cel mai frumos!
Te vrem așa cum ești
La noi să locuiești
Ca rege și-mpărat, Isus Cristos!.
/:Rămâi de-apururea
Așa precum de mult ne-ai spus
Că nu ne vei lăsa,
Rămâi la noi, rămâi Isus!:/.
Altar lângă altar
Și-n duhul sfânt un liber zbor,
Cât încă mai e har
Vrem Doamne-aici un sfânt Tabor!:
Sensul versurilor
Piesa descrie momentul Schimbării la Față a lui Isus pe muntele Tabor și dorința credincioșilor de a experimenta aceeași prezență divină. Exprimă o aspirație spre sfințenie și o chemare pentru ca Isus să rămână prezent în viețile lor.