Sisu Tudor feat Isaia & Lavinia – Filme

Refren x2:
Nu-ți pune-n gând să mă faci să plâng
Să ard și să cad ca un fulg
Dacă vrei să te simt, fă-mă să râd, fă-mă să cânt
Ai putea fi Vivien Leigh astă seară
Zici că e Sahara, ce căldură e afară
Lumini, motor, acțiune, permite-mi să regizez
Am în cap câteva filme, role pline, scene bine
Dacă ești Liz Taylor aș putea fi Richard Burton
Apas un buton, scenografia e-n ton
Hai să ne-intrăm în rol, rulăm prin decor
Nu știu cine e Oscar ăsta, dar am impresia că sunt câștigător
Știi că sunt genul de fumător care nu te bagă-n seamă
Dimineața când se scoală pentru că a fumat prea mult aseară
Deci, intră-ți în rol și înveselește-mă iară
Ține-mă la o țigară până-n zori de vorbă despre soare
Spune-mi despre ce te doare
Simți ura cum moare?
Și viața capătă gustul și aroma de curmale
Parcă-s ținuturi tropicale, dar e doar căldura de la reflectoare.
Refren x2: „…”
Putem scrie scenarii sau romane
La fel ca marii regizori sau autori de drame
Știi că putem râde, comedia e divină
Putem plânge, tragedia e de vină când tristețea e vecină
Putem face filme în mașină, imortalizând călătoria asta milă cu milă
Și de-ar trebui să străbat Europa, mă-ntorc la tine prin încercări ca Ulisse la Penelopa
Poetul ăla orb a văzut viitorul ca Arsenie Boca, de-aia versurile lui transcend epoca
Putem juca scene de război, amor între noi, decoruri și peisaje descrise complex ca Tolstoi
Sau facem istorie, tânără Cleopatra,
Dar ce naiba vorbesc?
Nu vezi că se cer filme de acțiune, arme de ficțiune, prafuri de fricțiune
Zdrobite între cartelă și oglindă
Și curvele astea o să lingă tot ce am aruncat
Fiindcă nu sunt în stare să își ridice propriul palat
Uită tot ce te-am învățat, pune rolele la loc în raft
Nu e niciun film, e realitatea pe care o trăiesc, de fapt.
Refren x4: „…”
Sisu Tudor: „Eu cred că sunt cel mai norocos om din lume. Nu am urmat niciun pattern și am ajuns unde voiam să ajung. Destinul îți spune în fiecare lecție că trebuie să ajungi undeva. El te trage în direcția aia, tu poți să-l ignori.”

Sensul versurilor

Piesa explorează granița dintre realitate și ficțiune, folosind metafora filmului. Artistul oscilează între idealizarea unei relații ca o scenă cinematografică și confruntarea cu realitatea crudă, unde iluziile se destramă.

Lasă un comentariu