Am o latură profundă
lirică adâncă
Un pic ciudată
când te văd atât de frumoasă
Am o latură retardă
M-ai mai blocat odată
Ți minte rochia aia cu paiete neagră
Ce nebuni eram, mă, fată
Și cum se schimbă viața asta deodată
Nu-mi vine să cred că m-am transformat în tată
O să-mi văd și rolul ăsta odată și odată
Cum le-am învățat pe toate
n-a fost nimeni să ne arate
A trebuit să furăm ce putem de pe unde se poate
Să învățăm ce alții au învățat dintr-o carte
De ce mi-ai furat inima-n acea noapte?
Sau poate-i pusă la păstrare
Și fiecare încercare e doar un pas spre un premiu mai mare
E atât de greu și totuși știu că răspunsul constă în răbdare
Frumusețea niciodată nu moare.
Te-am sunat de milioane de ori
Probabil ar fi trebuit să-ți trimit miliarde de flori
Cică contează noaptea-n cap cu ce adormi
Și cu ce te trezești dimineața-n zori
Iubirea se risipește ca mirajul prin nori
Eu încă mai caut puterea să mă rog pentru noi
Ești răcoare într-o zi de vară
Focul din iarnă
Aroma vinului care aburește-n cană
Cu-n zâmbet mă aduci la viață ca o echipă medicală
Niciodată nu te-am vrut superficială
De-aia ți-am spus să te duci la școală
Lumea asta chiar ține cont de orice greșeală
Nu încerca să mă vrăjești fiindcă ar fi doar vrăjeală
Nu mă poți impresiona nici cu magie reală
Nu mă poți opri decât cu o rană mortală
Armă letală, tu doar cu o vorbă aruncată-n goană
De-aia fug de puterea ta ca un ghepard prin savană
Și mi se pare că mă aleargă chiar satan în persoană
Mă lupt cu orice moft, orice toană, conectat doar la goană
Nu țin cont de încadrare penală
Nu sunt sigur că legea-i normală
Nu sunt sigur că frumusețea-i binecuvântare sau boală
O merită doar cei demni
Pentru că pe cei vanitoși întotdeauna-i doboară
Sensul versurilor
Piesa este o reflecție asupra frumuseții unei persoane și impactul pe care aceasta îl are asupra naratorului. El explorează sentimente de admirație, vulnerabilitate și lupta cu propriile emoții, recunoscând puterea și influența pe care o are această persoană asupra lui.