Iată-ne pe malul ăsta plin de salcii,
Luptându-ne cu dracii, adormindu-ne cu macii,
Fă o minune, nu mai m-amăgi cu magii,
Doar știi că nu mă poți păcăli cu prostii de adormit copii,
Nu mă poți minți, trezește-mă când începe o nouă zi.
Lasă-mă să spun poezii de golani, profunde ca scriptura,
Sau uneori cinice de parc-ar fi scrise de Silviu Brucan.
Superficiale, câteodată, ca sexu’ pe bani,
Dacă nu pui pasiune n-ai cum să-mplinești niciun plan,
Imediat sentimentul dispare, nu mai vezi niciun gram,
Rămâne doar foame de ban,
D’aia trebuie să rupi, nu să tai,
Habar n-ai tu ce-am văzut, ce-am simțit, ce m-a mințit și tot ce-am trăit,
Ce m-a format, ce m-a edificat și ce m-a trădat.
Pasionat de zbor și-nălțare,
Căutând fără încetare răspunsuri la orice întrebare
Și totuși închis în propria ființă ca-ntre bare,
Degeaba știi o cale, dacă n-ai tărie-n picioare,
Pune-mi ghetele cele mai umile chiar de-ar fi să-mi dai milioane,
Fiindc-am văzut cum se moare,
Vorbele tale-mi sunt alinare ca un vânt ce-aduce răcoare,
În zilele astea arse de soare,
Aș spune să ridicăm pahare să închinăm, dar sunt goale.
Și fericirea n-o să rămână doar un simplu cuvânt,
Asta am de gând,
Nu să merg numărând de câte ori am căzut,
Știi de câteori am fost aproape să rup,
De fapt voiam să fiu doar aproape de-un sfânt,
Să-nvăț cum să fac să nu-mi vând vreun vis,
Să fiu puternic exact așa cum am promis,
Da’ mintea asta trădătoare
Îmi tot șoptește în ureche idei trecătoare,
În inimă lumea-mi bate piroane,
Doamne, fă-mi frații tari ca niște piloane.
Ca să nu cădem toți atunci când Satan iese la vânătoare,
Banii fac pământul să se-nvârtă în continuare,
Fiindcă alegem să dăm crezare unor minciuni murdare
Și, nu, probabil n-o să-ți aduc nici o floare,
Fiindcă dac-o tai, oricum floarea moare,
Și ce sens mai are dacă plângem la nuntă ca la înmormântare,
Prefer căutare, decât nicio întrebare.
Nici măcar Diazepamu nu mai m-adoarme,
Ce credeam că-i fericire, de fapt, sunt doar drame,
Fețe familiare încep să-mi pară străine,
Nu m-aș mai regăsi nici măcar c-un pumn de pastile,
Aștept zile senine, un semn de la tine,
Un semn de la mine, poate niște semne divine,
Dă-mi o trăire, dă-mi o pornire,
Dă-mi un ideal și-l ating fiindcă știu că e o sclipire.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o introspecție profundă asupra vieții, marcata de lupte interioare, dezamăgiri și căutarea unui sens. Vorbitorul reflectă asupra trădărilor, a superficialității și a dorinței de a depăși obstacolele, căutând un ideal și o sclipire de speranță într-o lume dominată de minciuni și de goana după bani.