Doamne, Tu ești sus și ai grijă de mine?
Dacă da, dă un semn.
Că simt cum răul se repetă în mine exact ca un refren.
Și simt cu neputință că locuiește în tot corpul fără voia mea.
Face ce vrea din mine chiar de nu-l rog să stea.
Îți iau Numele în deșert de câte ori greșesc sau mă simt neputincios.
Și crede-mă că mă doare că nu îți sunt credincios.
Sunt cu ruga pe buze și mâinile împreunate doar când am nevoie de tine.
Și îți spun tot ce am pe suflet crezând că o să îmi faci bine.
Știu că ai planuri pentru toți și toți trebuie să aibă credință.
Dar de ce eu cred în Tine și nu am parte de biruință?
Ajută-mă ca la rândul meu să ajut și eu pe alții, Tată.
Dă-mi tărie și ceva să pun la familie pe masă.
Nu vreau bogăție, doar strictul necesar,
Și dacă voi avea ce cer, din poziția socială mai sus nu o să sar.
Nu o să reușesc să fac numai bine, dar o să încerc,
Să ajut pe oricine va fi cu mine pe drumul pe care merg.
Știu că cer prea multe și Îți ofer prea puține, dar sunt om.
Și printre alții ca mine pot să sper că e un vis și aștept să mă trezesc din somn.
Nu sunt singurul care are probleme și pe toți trebuie să îi salvezi de la orice.
Ai spus destul de clar ce trebuie să facem, chiar dacă nu cu voce.
Pastile peste datorii, peste necazuri, toate își au locul lor.
Și mă rog la Tine, Doamne, când simt că mor.
Din nou prins la ananghie, din nou cu ruga pe buze.
Din nou cu lacrimi pe obraz pictând tablouri fără muze.
Viața mi se repetă, în fiecare zi e la fel.
Și încerc să mă încred în Tine, Doamne, că Tu ești Cel,
Ce ne-a făcut, și ți-ai sacrificat și Fiul pentru noi.
Și noi nu putem duce o viață până la sfârșit în doi.
Așa e peste tot, Tată, nu numai la mine.
Trebuie să păcătuim ca să ne fie bine.
Dă-mi puterea să nu o fac, iar la schimb îți dau speranța
Că voi fi un om mai bun când mă trezesc și Îți voi mulțumi dimineața.
Nu prea intru în casa Ta, nu îți calc des pragul.
Trec ani în șir și o ocolesc ca dracu.
Probabil îmi e rușine sau cred că așa e viața mea.
Și nu o poți schimba nici Tu, Doamne, oricât ar fi de rea.
Dar și mesagerii Tăi păcătuiesc, chiar de le-ai dat o casă să o slujească.
Ei fac bani cu casa Ta, și nimic nu o să pățească.
Totul este pe dos, păcatele-s de multe feluri.
Și persoanele dragi mie se duc ușor, ușor spre ceruri.
Ispita are multe chipuri și Te înșelăm prin multe moduri.
De ce când înjurăm nu ni se pun în gât noduri?
De ce nu ne împiedici să păcătuim și lași firul vieții să-și urmeze cursul?
De ce nu îl oprești și să ne iei la Tine, că ne învârtim pe loc ca niște fusuri?
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune disperată către Dumnezeu, în care naratorul își mărturisește păcatele, neputința și lipsa de credință. El cere ajutor și putere pentru a depăși greutățile vieții și a deveni o persoană mai bună, exprimând frustrarea față de nedreptățile și ispitele din lume.