Dacă este ziua în care noi ne-am întâlnit,
Blestemată fie noaptea-n care amândoi am rătăcit.
Știi și tu și știu și eu, nu exagerez deloc,
Ai privit în ochii mei atunci, și-ai zis că-s fără foc.
Refren: Unde rătăcești acum,
Când fulgere cad pe pământ?
Vreau doar, o dată să-ți șoptesc
Și ochii-n lacrimi văd cum îți strălucesc.
Și n-ai să-mi calci cuvântul, însă tu mă refuzai,
Și voiai să pleci departe, unde numai tu știai.
Frica și iubirea-nspre mine te-mpingeau,
Nu știai de-i rău sau bine și-n noapte te pierdeai.
Refren: Unde rătăcești acum,
Când fulgere cad pe pământ?
Ascult iar cuvinte ce-mi spuneai,
Privirea-i de fiară și te-nspăimântai.
Nu suport singurătatea, nu suport când noaptea-i grea,
Vreau să fii aici cu mine, al tău chip să-l văd aș vrea.
Nu te-am căutat deloc, nu speram c-ai să revii,
Însă-am înțeles într-un târziu, nu ne vom mai întâlni.
Refren: Unde rătăcești acum,
Când fulgere cad pe pământ?
Văd iar, cum te îndepărtezi
Și ochii-n lacrimi văd cum îți strălucesc.
Refren: Unde rătăcești acum,
Când fulgere cad pe pământ?
Văd iar, cum te îndepărtezi
Și ochii-n lacrimi văd cum îți strălucesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea unei despărțiri. Naratorul își amintește de o persoană pierdută, marcată de o privire intensă, și de sentimentele contradictorii care au dus la îndepărtare. Mesajul central este acceptarea faptului că nu se vor mai reîntâlni.