Inima-mi arde, trupul mă doare
Sufletul meu știe, ești doar un vis,
neatins.
Semne ce-s rele, în visele mele
Te înconjoară și îmi dau fiori.
Mâna ei rece trupu-mi zgâria,
Buzele-i fierbinți sufletu-mi devora.
Sărutând-o iar, în ochii ei mă pierdeam
Era ca un vis dar moartea îmbrățișam,
Gura ei era mai dulce ca viața mea.
Șoapte din umbră, încearcă să-mi spună
Că trupul meu moare, iar sufletu-mi va fi al ei,
doar al ei.
Simt flăcări în mine, simt forțe divine
Ceru-mi deschide o poartă spre lumea lor.
Mâna ei albă îmi arăta
Drumul către stele, calea ce-o voi urma
Sărutând-o iar spre lumea ei mă-ndreptam
Fără să-ntreb nimic pragul morții treceam
Gura ei era mai dulce ca viața mea.
Îngeri veghează, demoni ce varsă
Numai durere în ochii mei muritori.
Văd oameni în minte cum plâng la morminte
Și aruncă flori printre lacrimi, doar pentru noi.
Mâna ei rece strâns mă ținea
Buzele-i fierbinți sufletu-mi devora
Sărutând-o iar în ochii ei mă pierdeam
Era ca un vis dar moartea îmbrățișam.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație obsesivă cu o entitate misterioasă, posibil supranaturală, care aduce atât plăcere, cât și moarte. Protagonistul este atras irezistibil de această forță, acceptând moartea ca preț al iubirii.