Coborât-o coborât
Trei stele pe trei ulițe,
Nicări nu se opriră
Până la fată sosiră.
Strigă moartea-ntâia oară:
– Gata ești, fecioară, blem?
– Gata-s, moarte, și-oi veni,
Num-un pic oi zăbovi
Că iertare nu mi-am luat
De la mărul din ogradă,
De la maica mea cea dragă,
Iertare nu mi-am luat
De la mărul d-îngă drum
De la tatăl meu cel bun.
Strigă moartea-a doua oară:
– Gata ești, fecioară blem?
– Gata-s, moarte, și-oi veni,
Num-o țâr-oi zăbovi
Că iertare nu mi-am luat
De la fir de busuioc,
De la sat și de la joc.
Nicio moarte nu-i amară
Ca moartea de primăvară,
Ca moartea când ești fecioară,
Ca moartea când ești fecioară.
Sensul versurilor
Piesa descrie moartea unei fete tinere, care își amână sfârșitul pentru a-și lua iertare de la cei dragi și de la elementele importante din viața sa. Accentul este pus pe regretul morții timpurii și pe frumusețea pierdută a vieții.