Cărărușa prin prundar,
Badea-n cizme și pieptar.
– Unde mergi, bade, gătar?
– La mândruța-ntr-altul sat.
– Du-te, bade, cât de tare
Că drăguța ta mai moare,
Sora-sa-i ține lumină,
Frate-său la cap suspină.
Iar mă-sa de-al lor necaz
Taie pânza pe obraz,
Tată-său face sălaș,
Tată-său face sălaș.
Când în casă el intra,
Ea din gură cuvânta:
– Soră, suflă lumina,
Tu, frate, nu suspina.
Maică, nu strica pânza,
Nici tu, tată, scândura,
Că asta nu-i moartea mea,
Că-i dorul de la badea.
Sensul versurilor
Un tânăr se grăbește spre iubita sa, despre care află că este pe moarte. Ajungând la ea, fata dezvăluie că nu este moartea, ci dorul de el cel care o chinuie.