Dumnezeu cel bun și sfânt,
Ne-a dăruit acest pământ,
România-i țara mea,
Dar au plecat prea mulți din ea.
Românie țară dragă,
Primește-ne acasă iară,
Românie, Românie,
Ne arde dorul de tine.
Refren
Românie, țară mândră,
Țara mândră veche,
Nu lăsa români să plece,
Nu-i lăsa să plece,
Dacă românii tăi pleacă,
Dacă ei mai pleacă,
Ramâne țara săracă,
Ramâne săracă.
Ni-i rușine să spunem,
Doamne, cum să spunem,
Ce-am avut, ce-am fost odată,
Noi am fost odată,
Munții noștri au în poartă,
Muniții au în poartă,
Noi cerșim din poartă-n poartă,
Tot din poartă-n poartă.
Noi ne-am depărtat prea iute,
De pământurile noastre,
Și-am ajuns străini prin lume,
Despărțiți de frați de case.
Am uitat de monumente,
De-oarba Mărășești, Moiseni,
De troița de la poartă,
Să-ți faci cruce-n dreptul.
Vatra de istorii întinsă,
Noi eram stăpânii țării,
Noi te-am părăsit pe tine,
Nu în poala depărtării.
Iar acum când dorul arde,
De ne-ar fi oricât de bine,
Ne rugăm să ne ierți, Domnul,
Să ne-ntoarcem iar la tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de țară și regretul pentru depărtarea de valorile tradiționale și de pământul natal. Este un apel la reîntoarcere și la redescoperirea identității naționale, invocând ajutorul divin.