Miresucă, haină albă,
La toată lumea ești dragă,
Numai la mă-ta urâtă
Că de-aceea te mărită.
Suie-te mireasă-n car
Nu te uita peste deal,
Că pe deal este omăt
Și la mă-ta-ai stat bugăt.
Când om merge la nănași
Pe masă ne-or pune caș,
Că de brânză nu se-ndură
Că ne-a ustura prin gură.
Sensul versurilor
Cântecul descrie în mod satiric pregătirile de nuntă și relațiile dintre mireasă și mama sa, evidențiind totodată obiceiuri tradiționale legate de mâncare și rolul nașilor.