De-ar veni primăvara
Să-nverzească pajiștea,
De-ar veni primăvara
Să-nfrunzească pădurea,
De-ar veni primăvara
Să mă iubească badea.
Cât a fi vara de lungă
Să mă duc cu badea-n luncă,
Eu să număr stelele,
El mie mărgelele.
Hai, bade, cu mine-n luncă
S-auzim mierla cum cântă,
Eu să număr stelele,
Tu mie mărgelele.
Bată-l, Doamne, pe badea
Cum bate vântul frunza,
Și pe față, și pe dos,
Până ce-o doboară jos,
Bată-l, Doamne, pe badea,
Dar nu-i bate dragostea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința ca primăvara să vină, aducând cu ea dragostea și posibilitatea de a petrece timp cu persoana iubită în mijlocul naturii. Finalul surprinde prin ambivalența sentimentelor față de persoana iubită.