Tot așa zice dorul
C-a trăi cât pământul,
Să trăiască cât lumea
Că n-a face câte-a vrea.
Tot așa zice dorul
De urât moare omul,
Minte dorul ca și-un câine
De urât nu moare nime’.
Cât îi lumea și vileagu’
Nu te ia cine ți-i dragu’,
Că te ia cine și cine,
Și cine ți-i drag rămâne.
Bată-l, Doamne, omul prost
Mult mă-ntreabă unde-am fost,
Nu vede, saie-i ochii,
C-așa umblă oamenii,
Nu vede, ochii să-i iasă,
C-așa umblă cea frumoasă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă ideea că dorul este o constantă a vieții, că moartea din urât este o minciună și că, adesea, nu ajungem cu cine ne dorim, ci cu cine este sortit. De asemenea, critică curiozitatea oamenilor proști, subliniind că viața urmează cursuri neașteptate.