Stai pe canapea,
Sau e doar umbra ta,
Nu mai știu ce văd, ce simt, ce vreau.
E numai vina mea,
Pierd iubirea ta,
Și mă sting încet, ca focul tău din piept.
Nu mai am nopți când sper,
Să te-ntorci cândva, să-mi legeni inima.
Nu mai am nopți când cer,
S-aud iar vocea ta.
Refren:
De te-am mințit,
Ma vei ierta? (oare, oare?)
Vei suferi sau vei uita? (oare, oare?)
De te-am mințit,
Ma vei ierta? (oare, oare?)
Vei suferi sau vei uita? (oare, oare?)
Nu te voi scăpa,
Chiar de voi lupta,
Până atunci când inima îmi va ceda.
Nu vreau să trăiesc,
Fără să iubesc,
Știi că doar tu ești toată speranța mea.
Nu mai am nopți când sper,
Să te-ntorci cândva, să-mi legeni inima.
Nu mai am nopți când cer,
S-aud iar vocea ta.
Refren:
Zi de zi încerc să înțeleg,
De ce te pierd,
Mă lași în urmă.
În fiecare noapte te doresc,
Și-mi amintesc de al tău noapte bună.
Și aș da orice din viața mea,
Să mă săruți și să-mi ștergi lacrima,
Dar focul tău s-a stins,
Acum ești doar un vis.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru o minciună spusă persoanei iubite și teama de a o pierde. El imploră iertare și își exprimă disperarea de a trăi fără ea, recunoscând că ea este singura lui speranță.