Vino aici, vâslește blând
Și du-mă negreșit
Peste-acest râu grăbit curgând
Pe malu-mpădurit.
Dar în zadar, așa cum știi,
Să te plătesc voiam;
Vâslește, hai, nu te opri
Alături să te am.
Drag barcagiu, în țara mea
S-ajung degrabă sper
Dar, spune-mi, când vom fi sosit
Pot mâna să ți-o cer?
Fecioara cugetă, dar vai,
Decide greu, presimt,
Vâslește fără preget, hai,
Alături să te simt.
Când nunta lor s-a încheiat
Vâslitul ia sfârșit
Căci ea din barcă și-a creat
Cămin cu-al ei iubit.
Și împreună înalță un cânt
Pe valurile mii:
Că-i vreme bună sau e vânt
Alături vreau să-mi fii.
Sensul versurilor
O fată cere unui barcagiu să o ducă pe râu, sperând să ajungă în țara ei și să-i ceară mâna. După nuntă, își creează un cămin în barcă, simbolizând dorința de a fi mereu alături de persoana iubită, indiferent de vremuri.