Satoshi – Bani și Poezii

Chorus:
Bani și poezii, bani și poezii
Casă și mașină, mama, tata vii
Cineva să-ntrebe când acasă vii
Bani și poezii, bani și poezii.

Verse 1:
Mai așteaptă o zi, mai așteaptă o lună, mai așteaptă-un an
Cei de-acasă sună – când aduni un ban?
O mireasă bună. Te-ai uitat la tine?
Uite câți ani ai! Cât timp cu chirie vrei să stai?
Ai s-ajungi ca dânsul
Maica-i dă cu plânsul
Taica-i dă cu jazzul
Tot vrei muzicant să fii?
Vezi de sănătate
Pierzi din greutate
Crezi că poți pe toate
Să le faci noi om muri..
Mamă și tată, îmi cer iertare că n-am ascultat
Eu niciodată n-am vrut uitare și m-am tot sculptat
Cât de ciudată e lumea-n care am aterizat
Una e plata de la intrare – totu-i limitat.
Dacă nu dai o bucată – nu poți avea un întreg
Eu am ales să dau totul când nu știam ce s-aleg
Copacul moare-n semințe care devin rădăcini
Iar ca să fii veșnic verde, uneori trebuie spini.
Chorus.
Verse 2:
E mai greu plecatu-n sine decât cel peste hotare
Din al doilea ai ieșire, iar în primul n-ai intrare
Am crescut doar așteptări când trebuia să cresc doar sume
Sună trist s-aștepți în gări din România să te sune.
Suca, timp tot mai puțin și mai tot timpu-aud doar glume
Când îți iei mașină, băi? Tu mergi pe jos? Troleu? Pe bune?
Gata, taci odată, nu mai plânge, asta ai ales
Tu ai vrut să nu verși sânge stând pe muchie prea des.
Eu m-am băgat și-am văzut:
La nuntă sau peste Prut
Dar m-am făcut că n-aud
Sunt alții care-au putut
Eu cred în lucru mai mult
Și-n oameni care au rupt
Ce se credea că-i cusut
De soartă și de trecut.
Și pun totul la bătaie, fiindc-am pus pariu cu viața
Cresc procentele-n cuvinte – bani nu am, dar am ani gheață
Ia cât trebuie, bătrâno – sănătate și copii
Lasă-mă să las pe lume niște bani și poezii.
Chorus.