Samurai – Singur Pe Lume

Ceasu’ se-nvârte, zici c-a luat-o razna și inima-mi bate-nzecit
Pe stradă nu-i nimeni, nimeni n-are muncă, unde p***a mea m-am trezit?
Trag fix două fumuri din splif, aripi și mintea deschid, am geamu’ deschis
Nu văd niciun suflet, mi se pare straniu, da’ nu-ncerc prea mult să-mi explic
Nu-mi trebuie nimic, știu c-ai mei sunt bine, mai trag două fumuri și-l sting
Mă simt creativ și e-atât de liniște, îs gata să mă bag la scris
Am doar un bec aprins, mereu mă pierd pe foi
Sunt soldat, da-s poet, nu militez cu voi
Sunt prins într-un vis unde zâne dansează
În altu’ sirenele îmi cântă la harpă
Îmi șoptesc în ureche că toate o să treacă
Că viața-i doar prima etapă
Le las să mă-mbete, mă trimit pe-o barcă
Plutind în derivă prin viață
Mă trezesc din vis după vreo patru ceasuri
Pun mâna pe telefon, nu m-a sunat nici dracu’
Îi straniu, dau să sun, n-am semnal
N-am nici net, parcă totu-i bizar
Iau cheile, îmbrac un tricou și-am plecat
Mă urc în mașină și apas pe start
Nimic nu se-ntâmplă, devin agitat, azi totu-i atât de ciudat
Mă uit iar la ceas, e neclar
Apas iar pe start, de data asta pornește măcar
Îi dau spre spital, să văd ce p***a mea am fumat
Și cum îmi revin la normal..
Refren x2:
Câteodată ai nevoie de-un vis să-ți amintească din ce lume vii
Că totul poate părea gri, dar poate că gri-ul nu-i atât de-nchis
Așteaptă puțin, puțină răbdare poate să te ducă-nzecit
Mai dai puțin puțin timp și-o să vezi o cale, poate e ceva ce-ai omis.
Mi-amintesc când eram mai pustan
Mereu nervos, nemulțumit de ce-aveam
Pe maică-mea o repezeam, cu taică-miu nici nu vorbeam
Le reproșam că nu mă-nțelegeau
D-au fost și ei tineri, se vede-n privire că știu prin ce treci
Singur pe lume, acum înțeleg că atunci eram doar un rebel
Ajung la spital, ușile blocate
Geamurile baricadate
Zbier din răsputeri, răspunde ecoul
Cred că-nnebunesc fix în fața la Noua
Nevastă-mea unde-i? Sar iar în mașină, demarez în trombă, disper
Mintea mă termină cu-ale ei rațiune, conștiința mă toacă intens
Ți-amintești când ziceai „n-am nevoie de nimeni”, ia spune, îi mai bine acum?
Mai știi când simțeai că ești singur pe lume, ei bine, cum te simți acum?
Cred că-mi ies din minți, alerg pe străzi de nebun
Dau cu picioare-n uși, da’ nu primesc răspuns
Întorc mașina, cred că-i dau spre cuib
Prea mult pentru mine pentr-o zi de luni.
Refren x2:
Câteodată ai nevoie de-un vis să-ți amintească din ce lume vii
Că totul poate părea gri, dar poate că gri-ul nu-i atât de-nchis
Așteaptă puțin, puțină răbdare poate să te ducă-nzecit
Mai dai puțin puțin timp și-o să vezi o cale, poate e ceva ce-ai omis.
Mă simt obosit, să reluăm un pic
Traseul, că poate ne-am cam grăbit
Sunt iarăși acasă, geamul deschis
Uite, spliful pe care l-am stins
Îmi torn unul plin și-l arunc pe gât
Privirea pierdută și respir adânc
Încerc să le leg, da-i un pic cam mult
Chiar și pentru mine-i cam greu de crezut
Dă-mi Doamne putere, ține-mă tare
Am nevoie de tine mai mult ca oricând
Nu știu unde sunt ai mei și mă doare
Că n-am apucat să stau cu ei și mai mult
Aveam cea mai frumoasă floare
Un înger căzut la noi pe pământ
Aveam de toate dar cu gura mea mare
Mereu îți ceream și mai mult
Încerc să mă-mpac cu răbdarea
Da’ toți îmi repetă că-s mai bun de-atât
Mă simt încărcat când transmit și frustrarea
Câteodată mă simt pierdut
Printre alcool și fum eu căutam răspunsu’
Când mă-ntrebau cum sunt tot încercam s-ascund
Mi-aduc aminte acum, pe măsură ce spun
Că de câteva luni stau tot rupt
Da’ știi că sunt tare ca scutu’ și sunt cerebral, nu bag până când mă distrug
Prin câte-am trecut, e doar o etapă, sunt sigur c-o să fie bine curând
Mă văd pan’ la brâu, într-un lan cu grâu, nevasta-mea lângă un tanc
Îl văd cum aleargă desculț, îi văd cum zâmbesc când în brațe îi strâng
Asta-i tot ce-mi doresc, acum realizez cât sunt de legat de pământ
Ador să visez și să mă las dus da’ mă-ntorc la tine oricum
Înaintez zâmbind, în zare o casă mare
Ajung pe verandă, găsesc o scrisoare
Pe plic văd că nu-i scris nimic
Și nici nu-i lipit, bineînțeles, îl deschid.
Refren x2:
Câteodată ai nevoie de-un vis să-ți amintească din ce lume vii
Că totul poate părea gri, dar poate că gri-ul nu-i atât de-nchis
Așteaptă puțin, puțină răbdare poate să te ducă-nzecit
Mai dai puțin puțin timp și-o să vezi o cale, poate e ceva ce-ai omis.
Vrei să știi ce-am găsit în plic? Câteva poze de când eram mic
Păream fericit și la fel mă simt și acum, a trecut atât de mult timp
?? zâmbind, atâtea amintiri, simt inima cum se-ncălzește
O rază îmi cade-n palmă, deodată mă simt împlinit sufletește
E liniște aici, da’ în depărtare aud că cineva vorbește
Tot caut cu ochii-n zare, ca’ nu văd pe nimeni, sunt singur, îmi reamintește
Mă uit iar la poze, ultima din ele îmi șterge râsul de pe chip
Vad un scris într-un colț, da’ e atât de mic, m-apropii da’ tot nu disting
Ceru’ se-ntunecă, se face frig
Casa dispare, câmpul se înnegrește
Nu mai sunt nevasta-mea cu ăla mic
Nu înțeleg cine îmi tot șoptește
Am ochii închiși sau e-atât de beznă, simt inima cum se grăbește
Vocea cum țipă, deodată disting doar un „Bogdan, te rog eu trezește-te!”