O viață-ntreagă ai căutat,
Să-ți faci avere să-ți strângi lauri.
Crezând că lumea-i toată a ta,
Vei fi bogat și plin de aur.
Dar singur tu te amăgești,
Căci viața e doar o clipită.
Se duce, trece ca un vis,
Și munca ta e risipită.
Dar totul este trecător,
Și viața e așa de scurtă.
De tine toate or rămânea,
Căci omul e un pumn de țărână.
Căci bogățiile îți răpesc,
Clipă cu clipă fericirea.
Ce te așteaptă sus în cer,
lângă Isus e mântuirea.
Dar va veni și ziua când,
Cu ochii ai să-ți vezi sfârșitul.
Și pe la tot ce-ai strâns aici,
Ai să rămâi numai cu gândul.
Căci la sfârșit ai vrea și tu,
Pentru viață să dai totul.
Dar dacă astăzi nu te-ntorci,
În viața aceasta nu-ți văd rostul.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre căutarea zadarnică a fericirii în bogăție și avere, subliniind efemeritatea vieții și importanța credinței și a mântuirii. Averea nu aduce fericirea eternă, ci doar credința în Dumnezeu.