Adio, pică frunza
Și-i galbenă ca tine,
Adio, nu mai plânge,
Și uită-mă pe mine.
Și s-a pornit iubita
Și s-a pierdut în zare,
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare.
Mai stai de mă alintă
Cu mâna ta cea mică,
Și spune-mi de ce-i toamnă
Și frunza de ce pică.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri, folosind metafora toamnei și a frunzelor căzătoare pentru a ilustra finalul unei relații. Naratorul își ia adio de la persoana iubită, cerându-i să uite și evocând sentimente de pierdere și regret.