Am iubit timpul petrecut pe mare, orașul gri,
Secretul grațios al unei flori,
Muzica, scrierea unui poem.
Toate mi-au dăruit raiul de multe, multe ori.
Primele stele deasupra dealului înzăpezit,
Vocile celor blânzi, înțelepți și cu surâs firesc,
Și-acea privire-a iubirii ascunse, ani și ani,
Și-aflată, -n sfârșit, în ochii care se-întâlnesc.
Am iubit mult și-am fost de mulți iubită –
Iar când din focul sufletului va fi rămas doar jarul,
Lăsați-mi întunericul și nemișcarea,
Voi fi-obosită și ferice că mi-am băut până la fund paharul.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra unei vieți trăite cu intensitate și iubire, acceptând cu seninătate finalul. Vorbește despre frumusețea găsită în lucruri simple și în conexiunile umane profunde, culminând cu o acceptare a odihnei eterne după o viață împlinită.