Cu trecerea anilor inima mea s-a îmbogățit,
Azi am mai puțină nevoie decât înainte
Să mă împart la fiecare intersecție
Sau să dau formă gândurilor folosind cuvinte.
Totuna-i pentru mine dacă ei vin, se duc sau se prefac,
Dacă-s stăpână pe mine, decid și nu mă las dusă de val,
Dacă am forța de-a privi în noaptea de vară
Cum stelele se-adună puzderii pe creasta unui deal.
Lasă-i să creadă că-i iubesc chiar mai mult decât o fac,
Lasă-i să creadă că-mi pasă, deși merg spre-o altă soartă;
Despuiați de mândrie, ei nu există pentru mine,
Care-s completă-n sinea-mi, ca o floare sau ca o piatră.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de împlinire și autosuficiență al unei persoane care, cu trecerea timpului, a învățat să se bazeze pe sine și să nu mai depindă de validarea sau prezența celorlalți. Ea se simte completă în sine, asemenea unei flori sau unei pietre, detașată de mândria și pretențiile celor din jur.