Închis în mine aud doar gânduri și ecouri,
Prins în datorii, îmi trebuie mai multe 0-uri,
Visez că salvez lumea, da’ nu sunt eroul,
Ucid în mase ca să elimin răul.
Trup de pui, suflet de bestie,
Realizând că n-am realizat nimic e cea mai mare chestie,
Mai bag o trestie,
Devin imun la ce se întâmplă
În jurul meu sau devin nebun.
Visez că sunt singurul om prezent pe planetă,
Viața mea constă-n multe buruieni și o brichetă,
Găsesc filme pe casetă, mă apucă nostalgia,
Filmări c-o familie, le privesc bucuria.
Ce s-a-ntâmplat? N-am observat, atât de singur
Am aruncat ce era de păstrat,
Strat peste strat de singurătate,
Tristețe, boală, moarte adunate și multiplicate.
Nisip divin în golul ce mă definește,
Pe lângă faptul că noaptea ceva mă privește,
Mă dorește cu ardoare de parcă vine de pe soare,
Mă arde-n piept, țigara arde-n continuare.
Mă trezesc, sunt acasă-ntr-un final,
Ceva nu e normal, mă aflu în ultimu’ hal,
Membrele reci, respirație grea de parcă am fumat
Numai c****uri și-am făcut cancer deodată.
Cotrobăi panicat, praful se ridică, asta e camera mea,
Totuși, îmi pare foarte mică,
Pereții se mișcă, se apropie de mine,
Sunt strivit total și apoi îmi revin în fire.
Am visat, ce coșmar năucitor, dormeam
liniștit chiar la mine-n dormitor,
Soarele-mi bate-n geam, aud voci pe hol,
Sunt bine, am doar cicatricile ce dor.
Mă-ndrept spre voci, nu văd pe nimeni,
Nu știu ce se-ntâmplă, nu știu dacă-i bine,
Încep să aud și șoapte, în față-mi văd o copie,
Eu n-am oglinzi în casă, iar pereții se apropie.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de anxietate și singurătate profundă, posibil indusă de consumul de substanțe. Protagonistul se confruntă cu coșmaruri și halucinații, simțindu-se prins într-o realitate distorsionată și sufocantă.