La momentul actual, zici că ai ajuns la orgasm
E intelectual, dar se vede că simulezi tot
Ca o t***ă ca să pună clientul botul
Mâncătorule de țelină, te dăm uitării
Inteligența la tine e la un nivel ridicat
Încât e sub nivelul mării
Zăbovești pe domeniu, viața grea de mi s-a acrit
Dar viața e doar o fracțiune de secundă într-un univers infinit
Vrei glorie? Fa recurs pentru memorie
Altfel ești debranșat
Tot ce faci se risipește în neant
Îți tai limba, băiețel
Acum nu vei mai fi salvat nici măcar de copăcel
Te joci cu focul, dar te arzi în flăcări ca Ana Lesko
Pentru toale Zina Dumitrescu
Sau prezentări la Margulescu
Ce p***a lui Hector a fost Lector
Nu-i nevoie să mă mai descriu
Sunt Roman, de ce să aleg A.S.I.A., nu știu.
Refren: x2
Vrei respect?
Refuză să mai fii infect
Vrei glorie?
Fă recurs pentru memorie
Vrei miracole?
Treci singur peste obstacole
Vrei răspunsuri?
Prezintă-te mereu la cursuri.
Încă din cele mai vechi timpuri și până azi
Oamenii au sărbătorit Crăciunul împodobind brazi
Nicidecum scoțând albume de Crăciun
Care au menirea să te îmbogățească dând un tun
Cel mai ușor lucru e să critici, e adevărat
Însă e o palmă dată și unanim apreciată
Că mulți tineri de perspectivă gen Iris o să moară pe scenă
Și n-o să apuci nici măcar să le bagi perfuzia în venă
Respect pentru voi ca muzicieni, însă moartea bate la ușă
Holograf și Talisman sunt alte nume care se cer pe tușă
În plus de asta, festivalul Mamaia
Ne ajută să ne m***m anual pentru a ne decora baia
Ascultând melodii gen „vamos a la plaia”
Urmărind Atomic, cel mai nașpa post, până ne apucă graia
Difuzând manele după miezul nopții ca nu se observă
Concurența în domeniul Mass-Media devine acerbă
M.E.C.N.A. și tuturor dinozaurilor
Dați-mi pipa să mai trag un fum
Și plecați în p***a mea la muzeul Antipa.
Refren: x2
Vrei respect?
Refuză să mai fii infect
Vrei glorie?
Fă recurs pentru memorie
Vrei miracole?
Treci singur peste obstacole
Vrei răspunsuri?
Prezintă-te mereu la cursuri.
De ce lumea prost făcută
De ce oameni ce nu au nimic de spus aruncă
Cuvinte la întâmplare
De fapt e o stare de fapt bolnavă
De foame, scârbă și țipăt, dar nimeni nu m-ascultă
Și mă întreb oare unde o să se ajungă
Nu vreau răspuns, da’ cineva să-mi răspundă
Va trebui să moară cuvântul
Ca să-i redescoperiți puterea
Va trebui să vă loviți
Ca să descoperiți durerea
Acuma ascultă:
Muzica nu-i o ciungă
Nu se mestecă și apoi se aruncă
Tu, vrei să cânți, s-ajungi sus
Ar trebui întâi să taci
Când n-ai nimic de spus
Supus de ambiții și orgolii
Vei fi răpus de vise cu jacuzzi
Și mașini de lux. (.. bine-asa..)
Acolo sus e doar un vis la tine-n cap
Și lângă el este un vis cu-n Cadillac
În timp ce eu încap perfect la mine-n hanorac
Tu nu-ți încapi în piele
O să te scap de ea și-o să te scap și de durere
Căci suferi tare și prin urmare te doare
„O, unde ești tu, Țepeș, Doamne?”
Să-i tragi în țeapă pe toți
Căci fură muzica, sunt hoți
Și la final încă ceva
Mă jur cu o mână pe caseta ta
Că am să ți-o vâr pe gât
Să vezi și tu cum e
Să-ți stea muzica proastă-n gât.
Refren: x2
Vrei respect?
Refuză să mai fii infect
Vrei glorie?
Fă recurs pentru memorie
Vrei miracole?
Treci singur peste obstacole
Vrei răspunsuri?
Prezintă-te mereu la cursuri.
Sensul versurilor
Piesa este o critică acidă la adresa societății contemporane, a industriei muzicale și a lipsei de originalitate. Artistul îndeamnă la introspecție și la căutarea propriei identități, în loc de a urmări trenduri efemere și valori superficiale.