Într-o cameră pustie
Caut o fotografie
Singura mea amintire
Care o mai am cu tine.
Într-o cameră pustie
Doar inimioara mai știe
Că aici eu am iubit
Fata ce m-a părăsit (m-a părăsit).
Stau și plâng pe strada care
Ieșeam seara la plimbare
Și îmi plânge sufletul
Că nu mai apari și tu.
Stau și plâng pe strada care
Ieșeam seara la plimbare
Îi văd pe alții de mână
Cum eram noi împreună
Ce amintire nebună.
Câteodată stau și râd
De ce te-am iubit prea mult
Am iubit ceva frumos
Și nu am iubit de prost.
Câteodată stau și râd
De ce te-am iubit prea mult
Zâmbetul meu poate spune
C-ai fost cea mai scumpă pe lume.
Stau și plâng pe strada care
Ieșeam seara la plimbare
Și îmi plânge sufletul
Că nu mai apari și tu.
Stau și plâng pe strada care
Ieșeam seara la plimbare
Îi văd pe alții de mână
Cum eram noi împreună
Ce amintire nebună.
Într-o cameră pustie
Caut o fotografie
Singura mea amintire
Care o mai am cu tine.
Într-o cameră pustie
Doar inimioara mai știe
Că aici eu am iubit
Fata ce m-a părăsit (m-a părăsit).
Stau și plâng pe strada care
Ieșeam seara la plimbare
Și îmi plânge sufletul
Că nu mai apari și tu.
Stau și plâng pe strada care
Ieșeam seara la plimbare
Îi văd pe alții de mână
Cum eram noi împreună
Ce amintire nebună
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și nostalgia după o relație pierdută. Naratorul își amintește cu tristețe de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită și regretă despărțirea.