Noi doi am devenit unu
Unic e tot ce aveam
Și totuși știu că au fost clipe când îl urai pe „M”
Plângeai când „M” îți transforma speranța în vis
Și apoi îl spulbera când te-mpingea spre compromis
Dar îl acceptai înainte de a fi prea târziu
Așa cum eu nu știu, nu-mi poți impune cum să fiu
Unde-s eu au fost mereu lacrimi și păreri de rău
Azi… sunt următor de lumină a chipului tău
Și totul e simplu când simt că ce spui e real
Paradoxal, focul e-ntreținut pe plan subliminal
Trăim ce alții caută timp de 1000 de vieți
Dar o găsesc doar în cerneala cu care au râs și plâns poeți
Sunt… nopți când visele mă poartă-n trecut
Luptam cu sentimente, mă răneam… n-aveam scut
Am crescut plătind, ani în șir privind cu jind
De-asta clipa cu tine caut s-o suspend în timp
Și-apoi pasul în doi pe asfalt devine tango
Precum Aster și Ginger, Mlager sunt Place și Mango
Ești tot ce am nevoie ca să nu dispar pe când
Mă scapă de atâți rechini în ape între care doar tu-mi ești pământ.
Nopțile se răzbună pe tine
Când plec și doar umbra o iau cu mine
Orele sunt grele, bătute-n plumb
Emoții te-ncearcă dar tot la tine ajung
Știi că port cu mine tot ce-i al meu
Lumea-n care mă învârt mă va ispiti mereu
Și poate voi greși din nou
Eu nu fur inimi, le primesc cadou
Când vorbele sunt dureros de dulci
Eu nu le aud, lăsându-ți răni adânci
Lipsit de orice cod moral
Prefer să fiu decât să par
Prins în cușca patimilor
Cunoscând prețul lacrimilor
N-aș vrea să-ți văd ochii plânși decât de bucurie
Tu ai sufletu-n surpat în armonie
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație complexă, marcată de compromisuri și regrete, dar și de o legătură profundă. Naratorul își exprimă teama de a repeta greșeli din trecut, dar și recunoștința pentru prezența persoanei iubite, care îl ancorează în realitate.