Stau și mă gândesc la tot ce s-a petrecut acum aproape doi ani și încă îmi amintesc când am vorbit prima dată,
nici nu-mi închipuiam eu ce urma să se întâmple. Când mi-ai zis că mă placi și că ai vrea să fim împreună, eu am rămas blocată, chiar nu știam ce să zic, și eu simțeam
ceva, dar nu știam că e iubire. Atunci mi-ai arătat tu ce înseamnă să iubești, a fost pentru prima oară când iubeam cu adevărat și n-am să pot uita acele sentimente, orice ar fi.
Îți jur că și acum îmi amintesc de tine, de cum mă alintai și-mi ziceai Shiney, de fiecare dată când vorbeam mă simțeam fericită și iubită, dar timpul trecea și eu te doream tot mai mult
și când mă gândeam că nu te pot avea lângă mine, plângeam mereu. Poate că tu nu știi, dar așa e, în fiecare seară plângeam și atunci, în vacanța de vară, știi că eu nu prea ieșeam afară, stăteam și plângeam și mă gândeam la tine.
: ((
și chiar nu mai puteam să suport mereu să plâng, așa că am decis să mai ies, să mă distrez în speranța că poate te voi uita, dar nu a fost așa: (((((
atunci când l-am întâlnit pe el, mi se părea perfect, credeam că mă înțelege, că e la fel ca tine, dar după ce i-am văzut adevărata față, a fost prea târziu. Renunțasem la tine, la toate visele noastre, la tot ce-a fost între noi și chiar te voiam înapoi.
Nu știam cum să fac și să reacționez, mi-ar fi fost chiar rușine să-ți mai zic că te vreau înapoi și d-abia acum realizez cât de mult te-a durut că nu mai sunt a ta, dar asta este doar vina mea.
Mă întreb oare de ce nu m-ai oprit, de ce nu mi-ai arătat tu calea?
de ce ai renunțat așa ușor?
de ce, de ce, de ce??
Îți jur că n-am să mor până nu o să te întâlnesc măcar o dată,
să știu și eu pe cine am iubit atât de mult,
sincer aș da tot ce am pentru câteva momente cu tine,
aș vrea să te simt aproape de mine
pentru că tu m-ai înțeles și m-ai ajutat cel mai mult,
m-ai făcut să înțeleg acele sentimente minunate
și când toată lumea mă dezamăgește, eu mă gândesc la tine,
doar tu nu m-ai dezamăgit niciodată,
doar amintirea ta e tot ce mi-a rămas
și multe lacrimi care mi s-au scurs pe obraz,
chiar și acum când scriu aceste rânduri
simt că lumea se dărâmă, că nu mai ești al meu,
mă simt un nimeni fără sufletul tău,
de sufletul tău m-am îndrăgostit
și oricât aș căuta, nu o să mai găsesc așa ceva,
nici nu știu dacă te mai iubesc,
dragostea noastră ai îngropat-o tu
în noaptea în care ți-am spus „vestea”,
acum regret, cred că ți-am mai spus,
dar știu că tu m-ai uitat și bine ai făcut,
măcar tu să fii fericit,
poate o să găsești o fată care să fie alături de tine și nu numai cu sufletul,
îmi pare rău că n-am putut face mai mult,
în încheiere îți doresc să fii fericit, iubit și respectat
de fata care îți va cuceri inima,
probabil eu o să sufăr în continuare,
o să-mi pară rău de prostia pe care am făcut-o,
ca am fost atât de naivă încât am renunțat la cine mă iubea cel mai mult
:X: ((:-<
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratoarei pentru pierderea unei iubiri importante din trecut. Ea reflectă asupra greșelilor făcute și asupra impactului dureros pe care l-a avut despărțirea, dorindu-și o a doua șansă.