Uitam de probleme și nu ne temem când suntem amândoi
Viața ne așterne și bune și rele, dar le împărțim la doi (x2)
Rătăcim prin noi, după noi
Dar fugim spre tăiș amândoi
Știi cât ne putem amăgi
Inima îți spune ce să faci și poate greși
Că nu-i o lume dreaptă făcută cu echerul
Pământul e un iad, merităm cerul
Plăcerea nu se fură, aici ochii primesc
Gratuit căldură, lacrimi de bucurie
Nu turturi, ce-am trăit a trecut mai întâi prin simțuri
Nu ne putem sprijini de umbre, în vis capitol închis
Totul e aparent întâmplător
Dar exact când trebuie să nu mor.
Uitam de probleme și nu ne temem când suntem amândoi
Viața ne așterne și bune și rele, dar le împărțim la doi (x2)
Printre otravă și mizeria de București
Cu mine poți să zbori sau să te târăști
Astea-s suflete libere ce nu se clatină
N-am iubi lanțurile nici dacă ar fi din platină
Noi suntem copii în vata vieții
Ce-o să facem o să știe doar pereții
Și totul e ca o boală ce ne duce
Cu gândul la o pastilă dulce
Când noi putem înnobila o noapte
Fără grădini suspendate sau palate
Fără să refuzăm ceva din ce primim
Cu mulțimea să ne identificăm nu știm
Dar cred că ne mințim.
Uitam de probleme și nu ne temem când suntem amândoi
Viața ne așterne și bune și rele, dar le împărțim la doi (x4)
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o relație în care cei doi parteneri caută refugiu unul în celălalt, încercând să ignore problemele și să găsească bucurie în lucrurile simple. Totuși, există o notă de deziluzie și conștientizare a faptului că realitatea este dură și că se pot amăgi singuri.