O lacrimă tristă se usucă sub pleoape
Și-un dor nespus de buze uscate
Prin sufletul rupt ghicești că e noapte
Dar tu m-ai învățat să merg mai departe.
Mi-aș fi dorit să fie un vis
Dar e real, e crud, drumul tău s-a închis.
Tu mi-ai arătat cum să merg mai departe
M-ai citit și m-ai scris ca pe-o carte
Dar lipsa ta încă doare
Tu – amintire și dulce și-amară
Tu ești prima și ultima oară
Și fără tine nu mai am nici culoare, nici zâmbet, nici soare.
Adâncuri ce-au fost atinse de tine
Și-aud râsul tău din trecut, vorbe dulci, suspine
Ecouri mă dor să trec peste toate
Căci tu m-ai învățat să merg mai departe.
Focul de ieri aproape s-a stins
Însă trăiesc, rezist.. așa cum ți-am promis.
Tu mi-ai arătat cum să merg mai departe
M-ai citit și m-ai scris ca pe-o carte
Dar lipsa ta încă doare
Tu – amintire și dulce și-amară
Tu ești prima și ultima oară
Și fără tine nu mai am nici culoare, nici zâmbet, nici soare.
Focul de ieri aproape s-a stins
Însă trăiesc, rezist.. așa cum ți-am promis.
Tu mi-ai arătat cum să merg mai departe
M-ai citit și m-ai scris ca pe-o carte
Dar lipsa ta încă doare
Tu – amintire și dulce și-amară
Tu ești prima și ultima oară
Și fără tine nu mai am nici culoare, nici zâmbet, nici soare
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre durerea pierderii unei persoane dragi și despre efortul de a merge mai departe, învățând din lecțiile primite de la aceasta. Chiar dacă absența lasă un gol imens, amintirea persoanei dragi oferă puterea de a continua.