Strofa I
De ce m-ai respins?
Am căzut și m-am rănit
Am plecat resemnat
Te-ai mirat să n-am mai venit
N-am glumit, pe drept, kissele au căzut pe bit
Am plecat
Ca pustiu pe la spate ai zâmbit
M-aș fi oprit
Pentru dragoste m-aș fi ostenit
Dar iubirea mea sigur
Nu ți-a priit
Atâtea luni împreună
Prea multe sacrificii
Pentru dragoste nereciprocă, m-am luptat cu vicii
Repicile tale și acum au loc de iertare
Loialitatea ta și la început avea semn de întrebare
Dacă atunci mă întorceam fără chemare
Orgoliul meu și acum era călcat în picioare
Eu te iubeam și tu mă priveai de sus
De ce?
Ce ți-am făcut?
Aștept un răspuns
Asta este, am făcut tot ce s-a putut
Dar viața m-a lovit
Când credeam că peste toate am trecut.
Strofa II
S-a terminat cu asta
Am mai luat un pic și niște foi
Să transcriu vise pe foaie și în strofa doi
Sentimentele s-au jucat cu mine
Tre’ să fiu de fier
Chiar dacă zi de zi îți văd chipul
Când mă uit spre cer
Iubire nu-ți mai cer
Las în voia sorții să hotărască
Tu mă ignorai
Dar iubirea mea continua să crească
Fără să se oprească
Am rămas mască
Oare de ce tot ce iubește
Trebe să plătească.
Strofa III
Dacă aș spune că te iubesc
Sigur nu ai crede
Iubirea e mereu vie
Cum e bradul verde
Nu se pierde
Dar sufletele mereu rămân la fel
Echidistante
La fel ca soarele și luna pe cer
Și zbier
Nu mă las până nu îmi apari în față
Să-ți zic în șoaptă că ești tot ce am în viață
Am o speranță
Și inima mea încet începe să crească
Oare când soarele și luna
O să se întâlnească?
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane respinse în dragoste, care se luptă cu sentimente contradictorii de speranță și resemnare. Naratorul își amintește sacrificiile făcute și se întreabă de ce iubirea lui nu a fost reciprocă, dar încă mai speră la o împăcare improbabilă.
