Sofia Vicoveanca – Peste Deal, Peste Parloaga

I. Peste deal, peste parloaga,
Striga George, nu-i de șagă!
– Ce ai, George, ce-ai pățit,
Ieși în câmp la prășit.
Prea devreme te-ai trezit,
Ori cămeșa ți-o-negrit,
Ori mâncare ai gătit,
Ori boii i-ai prăpădit,
Măi, Georgică, ce-ai pățit
De ți-i glasul amorțit?.

II. Mândruleana, draga mea,
Zvarle sapa cât colea,
Și vino-n fugă mare
Că lupii îmi dau târcoale.
Măi, Georgică, dragul meu,
Când eram copilă eu
Mergam cu oițele
Și-mi cântam cântecele.
De când am îmbătrânit
La munte n-am mai suit,
Eu mai am de prășit,
Tu ai turma de păzit,
Și-ți arde de șuguit,
Măi, Georgică, mai?!

Sensul versurilor

Un dialog între George și Mândruleana, unde George este speriat de lupi, iar Mândruleana își amintește de tinerețe și de viața la munte. Ea îl îndeamnă să-și vadă de treabă, în ciuda fricii.

Lasă un comentariu