Foaie verde poamă,
Nu mă bate, mama,
Că ți-oi spune drept
Unde-am înserat:
Mai la deal de sat
Puiul m-o-așteptat,
Eu până-am venit,
El o adormit.
Că era trudit
C-o fost la cosit.
Cu drag i-am doinit
Până s-o trezit,
Că prin vis urâtul
Mi-o furat sărutul.
Și era mama bună
O seară cu una,
Cerul plin de stele,
Mari și mărunțele,
Frunz-a tremurat
Când el îmi șoptea.
Spune-mi tu, mămică,
Când erai fătucă,
Cum era odată
Dragostea curată,
La mine-a venit
După asfințit.
Sensul versurilor
Cântecul evocă amintiri despre o dragoste inocentă și pură din tinerețe, petrecută într-un cadru natural idilic. Naratoarea își amintește cu nostalgie de momentele simple și sincere ale acelei iubiri, comparând-o cu dragostea matură.