La fata cu poale scurte
Vin flăcăii pe-ntrecute,
Dar la cea cu poale lungi
Fug de nu poţi să-i ajungi
C-o scos mă-sa vorbe-n sat
C-o legat câinii de gard
Şi când merg în şezătoare
Ochii sunt tot pe fuioare
N-o pândi vreun oarecare.
Ce te ţii bade-aşa tare
Casa ta ţi se prăvale’,
Hai cu toţi să ne unim
Casa badii s-o proptim
Uite-ţi lelea cu surtuc,
Cu mijloc ca de butuc,
Ai vrea tu la joc s-o duci
O ţârucă s-o hurduci,
Dar n-ai de unde s-o apuci.
La badea cu multe oi
Or dat peste el nevoi
Că l-am văzut ieri la drum
Vindea mielul cel mai bun
Şi cu banii de pe el
Vrea să-i ia mândrii inel
Şi-o mai dat două oi negre
Ca să-i cumpere mărgele,
Uite-aşa ca ale mele!.
Azi o dat o oaie mare
C-o rămas fără parale,
Oaia şi mieluţul ei
Că trebui’ să-i ia cercei,
Pân’ la urmă-şi vinde turma
Numai să-l iubească mândra,
Hai Sanfiră te îndură
Ieşi afară şi-i dă gură
Că de nu, -ţi dă foc la şură!
Sensul versurilor
Piesa descrie un bărbat care își vinde averea pentru a câștiga afecțiunea unei femei. El este dispus să facă sacrificii mari, vânzând animalele sale, doar pentru a-i cumpăra bijuterii și a o impresiona, culminând cu amenințarea de a-i da foc la șură dacă nu-l bagă în seamă.