Merg în lume să trăiesc
De dor să mă despartesc
Că prea-mi frige inima
Și nu știu cât mai pot răbda.
Că doru-i tare fierbinte
De-aș sta în loc m-aș aprinde
Și-aș arde tot în văpaie
Of, ca și-un stogusor de paie.
Și-am plătit oameni cu ziua
Ca să-mi fugărească scarba,
Pe alții am plătit cu ceasul
Ca să-mi fugare’ necazul.
Trag la rău și supărare
Ca boii la dealul mare,
Boii trag, se ostenesc,
Suie dealul, hodinesc,
Dar eu, Doamne, n-am hodină
Că dorul din urmă mă mână.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a scăpa de suferința provocată de dor. Persoana încearcă diverse metode pentru a alina durerea, dar dorul o urmărește constant, nepermițându-i să găsească odihna.