Perdele de fum,
ni se ridică spre Cerurile Inimii,
din Crematoriile Cuvintelor,
care undeva-cândva,
ne priveau obraznic,
drept în Ochii Viselor,
fără să ne întrebe absolut Nimic,
cu privire la cănile de pustiu,
din care ne beam până a ne întâlni,
pelinul Singurătății,
tăiat în cioburile unor Priviri,
indiferente și triste,
care-și jucau din inerție,
rolurile de Statui Vivante,
pe la porțile ruginite cu Deșertăciune,
ale Clipelor,
care acum se prefac,
că nu ne recunosc,
Sfințenia unei Iubiri.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul amar al unei iubiri trecute, în care partenerii se prefac că nu se mai recunosc. Versurile evocă durerea singurătății și deziluzia pierderii unei conexiuni profunde, sugerând că momentele frumoase au fost uitate sau negate.